Where do I belong to?
Cărui loc aparţin eu?
Septembrie 2005, Brno, Cehia
Identitatea este un lucru important, indiferent de vârsta la care ne aflăm. Pentru noi, tinerii, este cu atât mai important, cu cât la acea vârstă încercăm lucruri noi, experimentăm diverse locuri şi cunoaştem oameni din diferite niveluri sociale, culturale, etc. Astfel de experienţe ne ajută să aflăm cine suntem cu adevărat.
În perioada 10-20 septembrie 2005, un grup internaţional a avut ocazia să aibă parte de toate cele menţionate mai sus, desfăşurând diferite activităţi în cadrul unui proiect denumit „Where do I belong to?”, în împrejurimile oraşului Brno, Cehia. Grupul a fost alcătuit din 5 ţări, anume Polonia, Anglia, Italia, Cehia, şi bineînţeles România, reprezentate de câte 8 studenţi, şi un lider de echipă.
Proiectul a avut 3 locuri de desfăşurare: oraşul Brno, un minunat oraş universitar, cu nenumărate posibilităţi de recreere, de diversitate culturală, şi nu numai; o tabără de munte, lângă Podhradi nad Dyji, o locaţie destul de izolată, unde principalul zgomot era al râului din apropiere; şi satul Velke Bilovice, unde tradiţia era la ea acasă, fără a fi un loc cu urme de îmbătrânire.
Pentru a veni în ajutorul formării unei imagini de identitate, de-a lungul mutării din locaţie în locaţie, fiecare participant a avut ocazia de a-şi forma un „trup” reprezentativ. Luat de sus în jos, acest „trup” începe cu o pălărie din paie, concepută şi lucrată manual de fiecare în parte. Nimeni nu cred că şi-a putut imagina atâtea modele diferite. A urmat apoi şi un tricou, colorat după personalitatea fiecăruia. O observaţie interesantă a venit de la cei care ne-au ajutat cu toată îndeletnicirea aceasta: multe tricouri erau pline de culori, însemnând că lumea încă îţi caută drumul în viaţă, deşi mulţi erau în anii terminali, şi prejudecata este aceea de a crede că fiecare s-a autodefinit. Ca legătură mai evidentă cu perioada petrecută în Cehia, perechea de pantaloni, ce a utilizat hârtie de ziar reciclată de fiecare în parte, a cuprins şi fotografii evidenţiind fiecare participant în diverse ipostaze. Am omis un element, datorită unor motive întemeiate. Masca din gips! Da, e adevărat. Deşi mulţi au ezitat la început, majoritatea am avut copii fidele ale propriilor noastre feţe. Experienţa e unică, şi de nedescris, marcând temeri, încredere în alţii, senzaţii noi şi totodată o nemaiîntânită cale de a pune „în ramă” propria-ţi faţă.
În ceea ce priveşte experimentarea celor trei locaţii, activităţile au fost specifice fiecăreia. Astfel, în zona de munte s-au practicat sporturi, alături de degajarea drumului spre tabără. Satul Velke Bilovice a oferit posibilitatea experimentării muncii în livezi şi vii, dar am luat parte şi la festivalul vinului, o tradiţie veche a zonei, unde degustarea diferitelor tipuri de vinuri a fost la ea acasă, alături de polka. Trebuie menţionată şi situarea noastră ca străini în oraşul Brno, acolo având diferite acţiuni prin care am testat oraşul în legătură cu facilităţile oferite străinilor de către diferite instituţii locale, sau chiar de către locuitorii oraşului prin posibilitatea de a vorbi într-o limbă internaţională. E deja prea mult, dar nu se poate uita cu vederea vizita la Autodromul din Brno, unde am avut parte de o plimbare cu kart-urile şi de un tur special al întregului circuit, mergând direct pe pistă.
Nu pot să uit nici de serile naţionale, unde fiecare grup a împărtăşit un pic din cultura şi din viaţa naţională ca un întreg. Noi am concurat braţ la braţ cu seara cehilor. Să decidă fiecare dacă un film românesc, urmat apoi de o mămăliguţă cu brânză şi smântănă, alături de ochiuri şi Maria Tănăse e mai presus de o vinărie cehească, cu cântece specifice, cu un final de zile mari, anume degustarea a mai mult de şapte tipuri de vinuri.
Un ultim aspect de menţionat, deşi cu siguranţă este printre primele ca importanţă, este acela că astfel de proiecte internaţionale dau posibilitatea de a construi legături între instituţiile implicate. Astfel că studenţii Universităţii Româno-Americane au avut posibilitatea de a cunoaşte pe cei din Universitatea Angliei de Est, Norwich, Marea Britanie, pe cei din Universitatea de Studii, Sassari, Italia sau, bineînţeles, pe cei de la Academia Sting, Brno, Cehia. Din acest moment, orizontul se măreşte considerabil.
În numele tuturor participanţilor, mulţumim grupului organizator ceh, anume Antonin Schneider, Savina Finardi, Lukas Trcka, Jirina Krobova, Zuzana Valesova, Lenka Holeckova, Aneta Petrova, Pavla Vitkova, Milan Vyhnak and also David, Itka and Mirek.
Participanţii Universităţii Româno-Americane:
Teodoru Ruxandra, Homorozeanu Mihai,
Andronescu Vlad, Pop Dragoş,
şi Piroşcă Estera.
Lider de echipă:
Neculau Andrei
Informaţii de contact:
Andrei NECULAU – andrei.neculau@gmail.com
Antonin SCHNEIDER – schneider@sting.cz
Website – www.towheredoibelong.euweb.cz
Categories:
