Asimilare vs. Superficialitate
scris de Nyana (după cum o ştiu eu :D)
urmat de un “comentariu” cam lung (îl puteţi lua drept un nou text)

Pare un fel de asimilare a realităţii = resemnare în privinţa “mediului înconjurător”.

Eu o spun cu mâna pe inimă (cred c-am mai făcut-o odată la tine pe blog ) că nu sunt cititor.. Am o anume reminescenţă de lectură obligatorie, plus că stăruie o neîmpăcare cu sine (a se citi - un fel de stress continuu către mai bine) şi implicit am ajuns în superficialitatea generală: nu am timp (deşi sunt conştient că am foarte mult timp, care l-aş putea dirija în direcţia asta).

Poate toate astea se vor schimba, că anul ăsta o să fac multe drumuri pe tren.. şi se ştie că cel mai bun prieten al călătorului pe tren e lectura

Revenind totuşi… vorbeşti despre un “nou” hobby. Acum nu e cool deajuns să asculţi nu ştiu ce rahat, nu e cool să fii doar gamer, nu e cool să fii doar blogger (despre tema asta chiar ar trebui să scriem )… de ce nu e ENOUGH?.. Pentru că aşa nu ai spatele acoperit.

Pe când.. dacă bagi un citat de “Nice”, rupi gura târgului. - Ce citeşti? - P. Coehlo - Ahh, mişto <> Ahhh… (sigh)

Apăi eu n-am ce să-i fac. Resemnarea mea asupra existenţei şi multiplicării pseudo-culturii a survenit atât de demult, încât e deja moartă.

Dar.. au o scuză. Nimeni nu i-a învăţat să fie originali. Nimeni nu le-a spus că a fi original nu înseamnă să ieşi în evidenţă, nu înseamnă să faci altfel. Nimeni nu i-a învăţat că scopul e de a face ce vrei, cât mai bine. Nimeni nu i-a învăţat că altceva nu prea contează, şi cu siguranţă nu durează (pardon.. nu-i “sustenabil” ).

Pe de altă parte.. cred c-ar trebui să învăţăm că fiecare comunitate/grup şi că fiecare individ trebuie să aibă “Dumnezeul” său, “Dracul” său, idealul său, etc. Ca să exemplific:ce fel de speranţă ar nutri ţăranul român dacă i-ai explica până la asimilare că Dumnezeul în care crede, şi în care crede aşa cum crede se traduce prin simplul “Necunoscut”, şi că nu te închini “Necunoscutului”, ci la “Îmbunarea Necunoscutului” adică dezvoltării, creării, bunăstării, toate acestea începând ACUM, şi nu în viaţa de apoi.

I rest my case here, if I had one to start with.

Your response: